– Spune-mi de ce trăiești
– Ca să alint o îndoială
la fel de blândă ca o pumă
în vârstă de-un pătrar de lună
– Spune-mi de ce iubești
– Pentru că oaia e un silex
silexul un genunchi de zână
zâna cuvântul agățat de-o aripioară
– Spune-mi de ce te schimbi
– Ba nu, eu înmulțesc azurul
așa cum se-nmulțește în valuri o scrumbie
și orizontul îl împart
precum ai împărți un colibri
la două mii de copii orbi
– Spune-mi de ce mori
– Și lacătul și ciocârlia
și cartea și cascada
trebuie în sfârșit să-nvețe
să se-amăgească.
Sensul versurilor
Piesa explorează sensul vieții, al iubirii și al schimbării prin intermediul unor metafore poetice. Vorbitorul pare să caute răspunsuri la întrebări existențiale profunde, reflectând asupra efemerității și a necesității de a găsi consolare în amăgire.