E ziua platanului meu favorit
sau roua roșcată
e-n sărbătoare,
cea care-ntr-o zi de toamnă
s-a arătat în fața buzelor mele?
Aici unde mă aflu, imaterial, frivol,
știu că trebuie să omagiez
aceste evenimente
ce mi-au dat fiori de plăcere.
Vătămător, răposat,
nu mai pot scrie poeme,
deși mii de silabe freamătă
blând, împrejurul meu.
E ziua unei femei
întâlnite cândva
între două zări,
una care fugea, alta ce se apropia:
păsări mici poposeau pe grumazul ei,
ochii ei nu se temeau de zodiile reci.
Răzleț, risipit,
nu pot evoca
nici tristețea, nici bucuria,
dar, în preajmă, ce de vâltori,
ce de șoapte suave
de care negurile se înspăimântă!
Sensul versurilor
Piesa evocă o aniversare, posibil a unei persoane dragi, folosind imagini din natură. Naratorul își exprimă incapacitatea de a evoca sentimente puternice, dar recunoaște frumusețea și importanța momentului.