Eu nu mai port cu mine
Nici un zâmbet,
Și nici o primăvară în suflet nu va fi.
Prin zgura grea
Din amurgit de seară,
Văd scrum din anii
Pururea pustii.
Ce aspre înțelesuri
Mi-a dat viața
Și cât de ne-nțeleasă
Mi-a rămas!
Cu cât pătrund în taina ei amară
Ascunde adevărul
Orice glas.
Minciună și venin
Pe orice visuri,
Și ură și blestem
Pe orice-avânt.
Primește-mă cu brațe
De uitare,
Atotcuprinzătorule
Pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de deznădejde și amărăciune față de viață. Naratorul nu mai găsește bucurie și simte că viața i-a oferit doar înțelesuri aspre, ascunzând adevărul și răspândind minciună și ură. Caută uitarea în brațele pământului.