Cunosc un drum mai scurt prin calea lactee
În atenuarea interacțiilor orbitale
Sclipirea de pe cornee
Conturează spațiul vizualizat anterior
Din exterior pătrunde lumina
În lumea în care lumea transformă eterul în lichid
Prin care îmi țin respirația și închid
Aerul în sticlă în care țin și mesajul
Pe care o să-l las la urmă
Dinspre perfecțiune
Preferabil între compoziția dintre real și ficțiune
Anormal în ascunzătoarea dintre pământ și aer
Țin sub supraveghere cadavrul pe care-l ascund în pivniță
Pe care-l ascundem cu toții
Sperând să fim mai frumoși
Pe cărarea succesului
Succedăm spațiului
Succint suprim noțiunea de rost în motivul comunului ca om
Taghez numele meu pe pom
Adorm la umbra lui sub leagănul copilăriei în faza a trei a etății
Mă trezesc pe scaunul de aur din interiorul cetății
Viselor
Și mă simt a fi ținta umbrelor
În camera oglinzilor
Mă sperie schimbarea fizică
Logica din mimică
Și gesticulația din forme
Mor nemuritorii și învie poeții
Instinctele ating valoarea absolută
Muzica devine cultură mută
Artiștii trec în revistă doar succesul fals
Ca-ntr-un dans vals
În care eu sunt cel care conduce
Și restul fac cum spun eu
Complexul meu
Este că sunt mai activ decât Dumnezeu
Nu mă mai simt atras nici măcar de nucleu
Am o afinitate pentru nulități pe care-i poți modela cu mâinile goale fără mănuși
Teatrul de păpuși
Fără ațe și paiate
Dansatori și cântăreți de soi
Lumea nu mă mai vrea
Nici eu nu vă mai vreau pe voi.
[Refren x 2]
Aforic într-un continuu proces literar
Spațiul ca inspirație supremă
În hip-hop emblemă
7-8 cam mic
A noua planetă de la soare
În necronomicon sfârșit.
Spectacolul pe care-l ofer e unul de marcă
Ne înregistrat în catalogul cu preferințe
Azi m-am urcat în barcă
Vreau să ajung în țara nimănui și să mă simt bine
Fără consecințe fără urmări azi e de fapt mâine
Vad cum scazi cu mine sub nivelul solului
Dar nu avem nici un numitor comun
Hip-Hop-ul pentru tine reprezintă un factor receptiv?
Când eu sunt uraniul în reactor elementul activ
Din sfera muzicii underground
Fama să aud ceva de calitate
Chiar dacă scrie.. sau… pe haine nu înseamnă că nu ești de cantitate
În valoare netă absolut
Ești plus sau minus cinci la sută vedetă cunoscut
În lumea show-bizz-ului ca Scarface în mafie
Pe peliculă apar ca stafie în acte
Ca Daniel LaRusso în karate
Îmi dau Kata
În tehnică-s gata
Și-s lasă fără replică toată armata
Când încing ca la meciuri la pogo
În revista apar cu cod 3 1 3 7 8
Aforica Logo
Pace luptătorilor ce încearcă să legalizeze Graph-urile
Mișcările staff-urile concrete
Oameni de hip-hop
MC DJ-ei și concerte.
[Refren x 4]
Sensul versurilor
Piesa este o călătorie metaforică prin spațiu și prin sine, explorând teme de perfecțiune, realitate și succes. Artistul se poziționează ca un conducător în lumea sa, dar și ca un observator al propriei transformări și al falsității din industria muzicală.