Cerul văzut din groapă,
Nu auzi decât inima ta
Cum te cheamă să o săruți iar.
Nu vezi, decât albastrul tăiat
În mii de alte culori șterse,
Nu simți decât un muget
De trădare ce te spintecă
În centrul pieptului.
Cerul văzut din groapă,
Ți-e mamă,
Ți-e tată,
Ești tu, cântărețul din strune rupte,
Ești tu, cântărețul de amintiri mucegăite,
De iubire, de extaz,
De prezent,
Ești tu, microbul haotic
Din trupul de aer infect.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de suferință și deznădejde, văzute dintr-o perspectivă limitată și întunecată. Eul liric se identifică cu durerea și amintirile, simțindu-se un microb haotic într-o lume infectată.