Viscol, viscolind
Drum a măturat.
Luna, bănuind,
Cată peste sat.
Ieși la geam de-i sta –
Ce-i pân’ a greși?
Zori vor lumina,
Urmele-or ivi.
Slobozi pe afară,
Câinii, răi, se țin.
”Vină-n astă seară” –
Pot ca să nu vin?.
Sar ca-ntotdeauna
Gardul de nuia –
Soacra și cu luna,
Poate, n-or vedea.
Iarna lui 1855
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de iarnă viscolită, în care un tânăr se furișează la iubita sa, sfidând obstacolele precum vremea aspră și vigilența soacrei. Este o poveste despre dragoste secretă și dorința de a sfida convențiile.