Lângă cămin
Se sting cărbunii. În semiîntuneric
Se-nvârte focușorul străveziu
Așa stropește purpuriul mac
Cu aripi azuriul fluturaș.
Un șir de pestrițe vedenii
Atrag, amăgind privirea obosită
Și fețe nelămurite
Din scrumul sur privesc.
Se înalță mângâietor și prietenos
Fosta fericire și tristețe
Și minte sufletul că nu îi trebuiește
Tot, după ce acum regretă adânc.
Lângă cămin.
Jăraticul încet se stinge,
Un foc se-nvârte străveziu
Precum stropește-un mac în sânge
Un fluturaș liliachiu.
În șir, imaginile mute
Invită văzul obosit
Și fețele necunoscute
Din scrumul sur au răsărit.
Prietenoase-n mângâiere
Vin foste fericiri din greu
Și mint că sufletul nu-mi cere
Tot după ce îmi pare rău.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, amestecând amintiri fericite cu regretul pierderilor. Sufletul minte încercând să se convingă că nu tânjește după ceea ce a fost, dar regretul persistă.