Iată ziua devine căruntă,
Unde-i aurul razei de vară?
Și sprâncenele sure se-ncruntă,
iară pletele se-nfiorară.
Dimineața oftăi greu de soartă,
De-i amară și fără de vise,
că din zori zarea îmbujorată
pe o clipă-n fereastră se-aprinse.
Dar iar bolta ursuză mă doare
ca o vină din multele patimi,
iar se vede că, dragul meu Soare,
te-ai trezit udând cerul în lacrimi!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă melancolia și tristețea față de trecerea timpului și pierderea frumuseții tinereții. Vorbitorul deplânge dispariția luminii și căldurii verii, simțind povara amărăciunii și a deziluziilor.