Este lumea-ntreagă dar
Lumii din frumos făcut;
Lui te strădui în zadar
Să găsești un început.
Zile, veacuri, ce-s în zbor
Lângă-a nemuririi zare?
Omu-n lume-i trecător,
Tot ce-i omenesc nu moare.
Între 1874 şi 1886
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a vieții umane în contrast cu frumusețea eternă a lumii. Sugerează că, deși omul este efemer, esența umană și realizările sale pot transcende timpul.