Și știind că spațiul în univers e infinit
Nu pot să caut atâta timp cât sunt strivit
De gânduri necurate, priviri înșelătoare
Și cu fiecare secundă gândul meu moare
Parcă stau pe scândură așteptând valul
Sunt izolat într-un vulcan, n-am mai văzut malul
Da’ când zilele trec eu nu pot să petrec
Parcă sunt străin pe pământ și simt că mă înec
Nu c-aș fi un sărac ce poartă second-hand
Pe plajă cu batu-n nisip tot pictez „rep”
Atașez cuvinte în distorsiune cu timpul
Viitor, prezent, trecut, adevărat e chipul
Nu cred în zei, zeițe, balade din Egipt
Voi visați în alb-negru, film din eucalipt
Nu vedeți realitatea, e Noua Ordine Mondială
Fără curaj trăim, nu e nicio abureală
Sunt o enciclopedie de euforie și fantasme
Diavolu’ își caută noii discipoli din basme
Dacă stăm degeaba nu vom mai vedea lumina
Și vom fi izolați în propriul stup ca albina
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare și deznădejde într-o lume percepută ca fiind distorsionată și controlată. Naratorul se simte pierdut și strivit de gânduri și realități dure, căutând un sens într-un univers infinit.