Când m-au lăsat,
Când îmi purtam ramolit sufletul,
Liniștit și neprevăzut
M-a apucat Domnul.
Deloc cu trombon,
Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,
N-a venit în zi sorită,
Ci nocturn cu luptă.
Și orbind, s-a stins
Văzul trufaș. M-am desprins de junie,
Pe el, seninul, mărețul,
Îl văd în vecie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire transformatoare cu divinitatea într-un moment de vulnerabilitate. Naratorul găsește consolare și o nouă perspectivă prin această experiență spirituală, renunțând la orgoliu și îmbrățișând o viziune eternă.