Ady Endre – Rudă cu Moartea

Eu-s rudă cu Moartea,
Ador amorul ce apune,
Ador s-o sărut ceea
Ce se duce.
Ador rozele prăpădite,
Cu dor, femeia fanată,
Zile cu soare, triste,
De toamnă.
Ador chemarea orelor
triste, cu simbol imaginar,
Moartea Mare, Sfântă,
Cu sosia.
Ador, cei ce călătoresc,
Plânsetele, deșteptările,
În zori reci, cu brumă,
Câmpiile.
Ador abandonul obosit,
Plânset fără lacrimi, calmul,
La înțelept, poet, bolnav,
Lor, azilul.
Ador pe cel decepționat,
Cel invalid, cel ce închide,
Cel ce nu crede, este trist:
Omenire.
Eu-s rudă cu Moartea,
Ador amorul ce apune,
Ador s-o sărut ceea
Ce se duce.