Flăcău cuman cu ochii mari era,
Menit de doruri multe să bolească,
Păzea o turmă și-astfel străbătea
Vestita pustă ungurească.
Amurguri și miraje lunecând
De mii de ori i-au pus pe suflet stea,
Dar de-i creştea în inimă vreo floare
Poporul turmei i-o păştea.
De mii de ori gândind la vin, la moarte,
Ori la femei a dat un chip minunii,
Sfânt cântăreţ ar fi putut să fie
În orişicare altă parte-a lumii.
Dar de-şi privea ortacii, tâmpii, sluţii,
Murdari păzind spinarea turmei sure,
Tăcea şi cântecul şi-l îngropa
Şi fluiera ori începea să-njure.
Sensul versurilor
Un tânăr cu potențial poetic este constrâns de mediul său rural și de lipsa de apreciere a celor din jur. El visează la o viață mai bună, dar este prins în realitatea aspră a existenței sale, fiind nevoit să-și reprime talentul și aspirațiile.