Fulgi albi, melodii micuțe,
Înger-aripă-n ger, vis fără jupân,
Veniți, zburați, ajutați
Pentru mâl.
Sus, în Nimic, albă, pură e lumea.
Nimicul e calm, mai bun ca realul.
Mai bun mâlul, ca pâcla și-n ea
Trandafirul.
Pământ dulce cu mâl (ce cântec vechi),
De vise, fulgi, ești refugiul:
Ești și mâlul râde de Nimic,
De Cerul.
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia și refugiul găsit în elemente simple ale naturii, precum mâlul și fulgii de zăpadă. Exprimă o preferință pentru realitatea imperfectă, simbolizată de mâl, în detrimentul unui ideal abstract și distant, reprezentat de Nimic și Cer.