Când vântul în nopțile revene
Răcind capul meu năuc,
Îmi aduc aminte, veșnic,
De ultimul tău sărut.
În zadar am capul în beție,
Veghind atâtea nopți,
Gerul polar, mortal, de acel
Sărut, tot îl voi simți.
Buza ta s-a atins de-a mea
Ultima dată… s-a sfârșit…,
Nici răsărit n-a mai fost,
Lumea mută a murit….
Când vântul îmi suflă: gata
Cu sărut, cu iertare,
Aș învia chiar din mormânt:
Plângând cu hohote, tare! …
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund după o despărțire. Naratorul rememorează ultimul sărut și simte un gol imens, ca și cum lumea ar fi murit odată cu acea despărțire. Vântul îi amintește constant de pierdere, iar dorința de a învia chiar și din mormânt pentru a plânge arată intensitatea suferinței.