Nici urmaș, nici străbunic,
Nici rudă, nici bun amic
Nu sunt cu nimeni,
Nu sunt cu nimeni.
Sunt ca tot omul: măreție,
Îngheț, taină, pribegie,
Lumină fantomă,
Lumină fantomă.
Oh, dar, nu pot rămâne așa,
Aș dori a mă înfățișa,
Să mă vadă privind,
Să mă vadă privind.
De asta-i: tortură, poem:
Aș dori să fiu un boem,
I-aș fi cuiva,
I-aș fi cuiva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de singurătate și dorința arzătoare de a fi iubit și acceptat de cineva. Vorbitorul se simte izolat și aspiră să trăiască o viață boemă, în care să poată oferi iubire și afecțiune cuiva.