Te trezești ca dintr-un vis și vezi: totul e schimbat:
Copacii s-au veștejit și cerul e-nnorat.
A plouat cu acid și nu văd urmă de om,
Sunt înspăimântat și-aș prefera să mă întorc în somn.
Să nu regret nimic, să prețuiesc lumea mai mult,
Sunt singur pe pământ, aș vrea să nu mă fi născut,
Decât să hoinăresc într-un neant fără sfârșit,
Povestind numai cu vântul, mă simt tot mai părăsit.
Vreau să trec în infinit, căci mă simt prizonier,
Soldat înrolat în viață, dar cu inimă de fier.
Sper ca prin rugăciune să scap din acest mormânt,
Căci din tot ce-a fost odată au rămas doar vorbe-n vânt.
Și toate s-au descompus, au murit toți cei din jur,
S-a stins orice luptător oricât ar fi fost de dur.
Orașul a rămas doar un morman de metal,
Beton și asfalt. S-a-ntâmplat ceva letal!
Totul e pustiu, a venit sfârșitul lumii,
Nu mai sunt raze de soare, nu mai e lumina lunii.
În jur numai gunoaie, praf și foc, e haos,
Adverss aprinzând lumânări în paos.
Încep să plâng, căci nu mai am nicio nădejde,
Nici o pasăre nu zboară și nici iarba nu mai crește.
Vroiam să fiu tot singur, acum caut companie,
Mă mint că văd ființe, da-s lumini din Galaxie.
Devin paranoic, strig, dar nu primesc răspuns,
Ori au dispărut cu toții, ori de mine s-au ascuns.
Ajuns la capăt de drum, n-am găsit soluția,
Mă predau întins pe jos, aștept execuția.
Aștept moartea să mă ia, decât singur pe pământ,
Prefer chinul Iadului, sau Paradisul sfânt.
Din pământ suntem făcuți, ne întoarcem în pământ,
Îmi dau suflare și mă acopăr c-un veșmânt,
Dar totuși aud voci și mă-ntreb ce se petrece,
Vad acum cum prin față-mi istoria trece.
Mă văd copil, mă văd adult, mă văd de bătrânețe nins,
Tresar din somn și mă trezesc urlând: A fost un vis!
Sensul versurilor
Piesa descrie un coșmar apocaliptic în care protagonistul se trezește într-o lume devastată, singur și disperat. El tânjește după moarte ca o eliberare, dar în final se trezește, realizând că totul a fost doar un vis.