Nu-i credeți pe copii, ei sunt bolnavi,
Ei sunt bolnavi de dorul de a crește,
Credeți-i pe bătrâni, ei sunt sătui,
Se află dincolo de deznădejde.
Și, ca și când ar fi un vis urât,
Faceți-vă a nici nu-i auzi,
Treceți, de-i cazul, și pe alt tărâm,
Nu-i credeți, o, nu-i credeți pe copii.
Sensul versurilor
Piesa explorează o perspectivă cinică asupra vieții, sugerând neîncrederea în inocența copiilor și o acceptare resemnată a deznădejdii, așa cum este percepută de bătrâni. Reflecția asupra diferitelor etape ale vieții și a pierderii speranței este centrală.