De-un timp încoace sângele mă-nșeală
Nu-l pot reține să se stingă-ncet,
Îmi amintesc de tine, te regret
Ca-ntr-o convalescență, după boală.
Și nu-ți mai sunt bărbat, ci doar poet,
Iubirea mea din morți nu te mai scoală,
A devenit, cumva, impersonală,
Aș spune chiar că te iubesc secret.
Probabil, reușești, întâia oară,
În viața ta să duci la bun sfârșit,
O nebunie ce ți-a năzărit
Și care naște, cea din urmă oară,
Himere ce-s, așa cum sunt, dar și nu-s,
Această capodoperă de minus.
27 iunie 2004.
(Lehamite, 2005)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și sentimentul de pierdere după o relație. Vorbitorul se simte transformat, incapabil să mai reînvie iubirea, și recunoaște că fosta iubire a reușit să finalizeze o nebunie distructivă, lăsând în urmă doar himere.