Cu sufletul tău plin de roua cea dulce,
Acoperă-mi ochii și gura și rana,
Aici vreau să tac și să mor, blândă Ioana,
Mă legene inima ta și mă culce.
Sunt singur cu tine în veșnica goană
Și casa se-nvârte cu mine, iubito,
Eu rana-mi de-a lumii întregi am izbit-o,
Cu lumea tratez de la rană la rană.
La sufletul tău, ca la templul sihastru
Mă-ntorc și-ntr-un cântec trec viața cu plânsu-mi,
Pe ochii tăi negri trec repede însumi,
Pe negrul tău cer trece-un fulger albastru.
Prea bunule suflet al fetei iubite,
Ascunde-mă bine, vin vremuri cumplite.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep desire for protection and solace in the face of overwhelming pain and hardship. The speaker seeks refuge in the love and compassion of another, yearning to be hidden from the harsh realities of the world.