O, pepenii iluminau cerul când se coceau,
Cu urmele dinților de iepuri în ei,
Stelele moi le mușcau, le sângerau,
Cu purpurii averse de ulei.
Lăsau amurg femeile cu struguri negri pe braț,
Cu gesturile mâinii închizând ore și coșuri.
Apoi, se ridicau de pe pământ,
Cu pepenii frumoși și ațâțați,
Bostănăriile ticsite de mirosuri,
Și seara se-nchidea întunecând.
Noi ne făceam diavoli la mal de apă,
Mânjindu-ne pe trupul gol,
Misterios și-n grabă,
Cu acel iad al apei, de nămol.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă idilică, dar ușor stranie, în care elemente naturale se împletesc cu o atmosferă misterioasă. Copiii se transformă în diavoli, sugerând o pierdere a inocenței sau o explorare a laturii întunecate a naturii umane.