S-a lăsat un fel de ceață
peste anii mei din viață…
Mă simt arestat de toamnă,
toamna vieții mă condamnă,
Nu mai știu din care parte
vine dragoste sau moarte,
Nu mai știu de care ață
să-mi leg sufletul de ceață.
Și mă-ntreb atuncea, oare,
mă-ntreb pentru fiecare,
oare, câte drumuri sunt
de la noi pînă la vânt?
Și mă rog atunci cu lacrimi
de la nu știu care patimi,
Mă rog pentr-un pumn de stele
chiar deasupra vieții mele
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și incertitudine față de viață și moarte, simțindu-se pierdut într-o ceață metaforică. Se caută speranță și lumină, chiar și în mijlocul suferinței.