Și tu, moș-Sandule,
când ai de gând
să mori?.
Eu n-am de gând
să mor!
Eu sunt soldat.
Îmi port groapa
cu mine, la brâu
și beau apă din ea
de câte ori îmi vine
setea mortală..
Brusc îmi pun mâna
la gură, la ochi
și la creier. Încep
ușor să-nțeleg
toate crăpăturile cerului
din care se începe
o ploaie măruntă
și dureroasă.
Sensul versurilor
Un soldat reflectă asupra morții și a vieții, purtând simbolul propriei morți cu el și găsind înțelegere în fragilitatea existenței. Imaginea ploii dureroase sugerează o acceptare stoică a inevitabilului.