Zac ca timpu-n stratosferă, ca igrasia-n mânăstiri
Io trag aer după mine, tu pe cine vrei să inspiri?
Ai simțit din plin plăcerea sau te-ai bucurat de ea?
Mâine vom muri cu toții, rânjind sec pe canapea.
N-are sens ce o să zic ca un știrb chel și ghebos
Nu vrei știi ce te-ncinge, atunci nu săpa în jos
M-am întâlnit jos cu mine, renunțasem să mai fiu
Să n-ai idoli oglinzi duble, tu ca cine vrei să fii?.
Am început la explozie, explozia eradică
Vom afla și vârful punții dacă vom înainta
Simplul fapt că ne e frică și dăm un pas înapoi
Oricât de puternici suntem ajungem tot la PES KOI.
Dacă asta-i evoluția nu e prea avantajos
În copacul evoluției io mai tai creaca de jos
Ulterior mi-am dat seama de ce nu trăiesc prea mult
Aștept o zi o săptămână, și-apoi trece-ntr-un minut.
Am învățat de nevoie, somnul nu ține de foame
Dar paradoxal e culmea, foamea de timp te adoarme
Io nu fac muzică fac zgomot, nu există bine
Doar rău temporar băi, și tot răul-nspre mine.
Mi-amintesc că ma susții, dar nu mi-ai dat deloc vreun ban
Mi-am amintit că mă-njuri, și ți-am mulțumit spontan
De la un timp nu prea mai îmi pasă, simplu, dar nu-i un atu
Să mă fac mai bun? Ok, dar nu depinde de ce spui tu.
Plouă? Mergi pe lângă grindă.. simplu!
Plouă mult de prea mult timp deja vine și frigu
Și iar plouă.. ouă.. amuzant, ce trist
Voi ajunge singur, voia de miserupism.
Voi avea mai mult, voiam să fac ceva
Voia la nevoie mă trage anevoia
Pentru că io nu renunț, dar în schimb io uit cam des
Ca visatul în oglindă sau lipsa de interes.
Greșit, m-ați subestimat
În seara asta nu mă culc, vreau să-mi amintesc ce am visat
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și deziluzie față de viață și evoluție. Vorbește despre acceptarea răului temporar și despre lupta interioară cu sine, reflectând asupra efemerității timpului și a lipsei de sens.