Mefiul:
Florile în general sunt pentru mine
Doar petale, pasiune costelivă
Ceva ce-mbibă la scris prin putrezire
Ceva ce schimbă ofranda-n dăruire
Stai, păi cum? De zici că-i scris în paralel
În prostie-i sentiment
Zace schija-n armament
Ceva ce-odată era
O dată să fie secera
Că dacă nu scriam așa
E ca și cum m-aș fi grăbit cumva
S-a pierdut un „cum va fi” într-un „cum va fi fost”
Cui va fi fost pentru cel de recita versuri pe de rost
Cel ce ardea prost după prost
S-a pierdut pe-o ramură de Mandelbrot
Rewind puțin la ce e scris la ce e artă, e doar durere
Nu s-a născut ăl’ să facă artă din plăcere
Și dac-o fi nu se cunoaște..
E doar un mod de-a spune, toată arta asta e un maraton de moaște
Toti care vin nu vor mai rămâne
Mă gândeam și chiar simțeam cândva
Că tre’ să dai, tre’ să lovești, gen final-enola gay
Arta-i gen copilărie.. mai trebuia să fie, înțelegi ce vrei.
A. U. G. :
Rx2
Te-ai gândit vreodată sincer oare cât vrei să oferi?
Tot în schimbul bucuriei să primești ce ai dat ieri?
Să te duci la vale singur din cauza celor dragi
Și tot din reflex iei pistolul și apoi.. (tragi).
Tranziție și ură, bunătate și extraz
Dai de barierele tale oricât ai avea răgaz
Când dă viața-n mine să-i aflu gustu-amar
Nu-i ca nu vreau să fiu singur în asta, io nu vreau în general.
Când îți consumi tinerețea scriind versuri, normal că restu’
Te consideră bun când te compară cu resturi
Când mi-au zis ai mei prea sincer că-s dezamăgiți
I-am sunat și le-am zis: „Uite mamă ăștia cred că sunt artist”.
„Uite tată încă scriu din partea mea
Îmi zic că-s poet, da poet ai fost numai tu cândva”
Poezia-i artă pură, nu-s artist, am mai zis
Toți artiștii trebuie să tacă când mă pun iară la scris.
Și e trist să cauți viața într-un cimitir pe care
Ți l-ai construit de-ampururi și vrei să-ți dea de mâncare
Când te doare.. și în lume-i suicid
Ai pierdut o șansă Sfântă de-a face un om împlinit.
Rx2: Uneori mi-aș fi dorit să ating cerul
Și să nu fiu întrebat ce-nseamnă fraze de genu’
Să fiu jumătate om, să trăiesc în simplitate
Pentru tot ce-am dat degeaba tot aștept întâietate..
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea artei și a suferinței, dezvăluind dezamăgirea și căutarea sensului în viață. Versurile reflectă o luptă internă cu așteptările și cu propria identitate artistică, într-un context marcat de melancolie și introspecție.
