Trupul tău gol a început să cânte,
Deși nu l-a atins nici un sărut,
Numai lumina ca o ploaie dulce
În falduri străvezii s-a desfăcut.
Cântecul lin vibrează-n încăpere,
Pașii mei singuri au trecut arar,
Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare
În florile acestea din pahar.
Acum sunt toate ca-ntr-un somn încet,
Un cântec doar aud, fără cuvinte,
Un murmur în lumina dulce-a zorilor
Trupul tău gol a început să cânte.
Sensul versurilor
Piesa evocă un moment intim și contemplativ, surprins în lumina blândă a zorilor. Amintirea unei prezențe dragi se împletește cu senzația de liniște și visare, transformând trupul gol într-o sursă de muzică tăcută.