Fum de țigară, gunoaie, măști sumbre – lumina
Cade pieziș trăgând după ea patru bețivi adormiți
Și hârtiile ambalajelor ieftine umblă ca frunzele,
Foșnind pe mozaicul murdar. Sus, un păianjen imens..
Și femei cu ochi roșii de iepure își plâng țările lor
Adormite în Asia, în timp ce trenul tună deasupra tavanului
Strivind cuvintele unor graiuri pestrițe. Afară e noapte
Și cineva adulmecă stelele. Altul e singur. Altul ar vrea
Să-și aducă iubita, căci e mai bine aici. Dar toți știu că nu sunt
Decât larvele bogăției străine și că odată fiecare-și va da duhul
Departe, pe limba lui.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră într-o gară, Bahnhof Zoo, populată de oameni marginalizați, imigranți și dependenți. Versurile transmit un sentiment de alienare, sărăcie și dorință de apartenență, subliniind condițiile grele de viață și pierderea identității.