Veșnice Ondine,
Apa împărțiți-o bine!
Veneră, soră de azur,
Tulbură talazul pur!
Jidovi din Norvega țară,
De zăpezi să-mi povestiți!
Surghiuniți de-odinioară,
Despre mări să-mi vorbiți!
EU – Nu, destul cu toate-aceste.
Băuturi și flori celeste!
Chipuri și legende-acum
Să-mi stingă setea n-au cum;
Cântărețule, ți-e fină
Setea mea haină –
Hidră-ascunsă, fără bot
Care roade tot.
Sensul versurilor
Piesa evocă o sete profundă, posibil spirituală sau existențială, folosind imagini din natură și mitologie. Vorbitorul caută răspunsuri și alinare, dar nimic nu pare să-i potolească această sete mistuitoare.