Bărbatul pal, de-a lungul peluzelor în floare,
Pășește-n haine negre și cu țigarea-n dinți:
La Tuileries Bărbatul cu gându-i dus, în zare,
– Și-n ochii-i stinși, vremelnic, apar priviri fierbinți.
Căci beat e Împăratul de zeci de ani de orgie!
Și-a spus: „Eu Libertatea voi stinge-o-n vînt
Ca pe o lumânare, așa, cu gingășie!”
Dar Libertatea-nvie! Și el se simte-nfrânt!
E prins. – În gura mută ce nume îi tresare?
Și ce regrete crunte în suflet îl tot rod?
Nu se va ști. Privirea-i e moartă-acum de tot.
Cu gândul la Cumătrul cu ochelari, se pare
– Privește la țigara-i – seri de Saint-Cloud acum
Parcă ar fi – cum scoate albaștri nori de fum.
Pentru Ea…
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui împărat decăzut, bântuit de regrete și prins în propria sa lume. El contemplă pierderea libertății și se simte înfrânt, amintindu-și de trecut și de o figură misterioasă.