În seri de vară-albastre, voi merge pe cărări,
Să mă înțepe grâne, să calc pe ierburi mărunte;
Prin proaspăta răcoare voi trece-n dulci visări,
Lăsa-voi adierea să scalde a mea frunte.
Fără a spune-o vorbă și fără nici un gând,
Doar dragostea urca-va în suflet infinită;
Ca un nomad voi merge departe, străbătând
Preafericit, Natura, ca lângă o iubită.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de fericire și conexiune profundă cu natura. Protagonistul se lasă purtat de frumusețea peisajului, simțind o dragoste infinită și o pace interioară.