Să te trezești dimineața într-un crepuscul – să înoți prin amurg până-l devori sau până te devoră
Să te trezești la miezul nopții într-o piscină de stele – să înoți prin ele până te devoră sau le devori
Iată balul melancoliei – cu neverosimilele lui figuri de dans
Să te trezești dimineața într-un degetar crepuscular – sau într-un zurgălău agățat de-un fir nocturn de iarbă
Da, într-un modest motel de beton – cu clinchenitul jilav
Undeva într-un vis de cretă cu casele mai albe decât doliul
Un pian nebulos plutește ca un nor prin coșmarurile verii
Și acest motor delicat cu mireasmă de floare
Când pe pieptul precum un obraz îmi curg lacrimi străine din sâni
Timpul picură – e poate bolnav
Vechiul urcă pe trepte înserarea până la mansardă
Singur la fereastră cu flaut – eventual cu plicul pașilor pierduți undeva între aer și mână
Mi-am înfundat nasul în vodca otrăvită a oglinzii – încercând să născocesc alinare
O nouă lacrimă de parafină pe areolele sânilor
Și dacă un trandafir mi-ar crește din creier – parfumul lui m-ar purta pân’ la cer
Ninsoarea din ecourile fulgilor sparge labirintul la care încercam să mă încălzesc
Barca de porțelan mă ajută să descopăr înecul
Singurătatea ninge în timp ce laleaua caută o cheie pentru avalanșa inimii
Beau dintr-un buchet fragranțe de foc purtat prin vânt de aripi de cenușă
Plutesc valsând la balul melancoliei – zâmbit de partenera mea indiscutabil moartă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de melancolie și singurătate, folosind imagini poetice și simbolice. Naratorul se confruntă cu ideea morții și a pierderii, căutând alinare într-o lume onirică și apăsătoare.