Amurgul spre pământ lumine
Cernea printre zăpezi subțiri,
Dinspre apuse vremi senine
Veneau credule amintiri.
Și-n urma mea cântau cu vântul
De-al primăverii cald surâs.
Eu, ceru-nvăpăiat scrutându-l,
Simțeam că veșnicia-i sus..
O, voi apune vremi senine!
Sub cântul vostru, din abis,
Amurgul scapără lumine,
Creștea al veșniciei vis!..
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic de amurg, evocând amintiri senine și contemplând ideea de veșnicie. Natura devine un simbol al trecerii timpului și al căutării unui sens mai profund.