Cresc case mute-n neștire,
Dar privește-n urmă acum:
Unde-a fost o albă clădire,
Vedea-vei un negru fum.
Lucrurile locul lor și-l lasă
Și urcând spre cer le văd.
Tu, Orfeu, ți-ai pierdut mireasa –
Cin’ ți-a spus: ”Privește-ndărăt.. ”?.
Îmi voi pune-n cap albul giulgiu,
Voi țipa, în valuri sărind,
Și trup în apă va plânge
Floarea albă de râu, plutind.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde. Imaginile puternice ale caselor care dispar și ale lui Orfeu care își pierde mireasa sugerează o lume în care lucrurile se destramă și speranța se stinge.