Pe alt meleag, în depărtare,
Menirea, soarta te-a chemat.
Noi te-am condus cu disperare
Și mulți în urmă au oftat.
Când iarna a bătut în poartă,
Te-ai dus cu primii fulgi de nea,
Luând înflăcărarea sacră
Ce până ieri ne-nsuflețea.
Adio, du-te, mergi în pace,
Să șterg urma ta în vânt.
Păgâna lene se va-ntoarce,
Luându-ne părtași curând.
Și nici o mistică-ntrebare
De-acum nu vom mai dezlega
Și-nmiez de noapte, -n taina mare,
Sub lună nu vom mai visa.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul pierderii unei persoane dragi, plecată într-un loc îndepărtat. Se vorbește despre disperarea despărțirii și despre cum absența acestei persoane lasă un gol în sufletele celor rămași, ducând la o pierdere a inspirației și a viselor.