El la serată se-arătase,
În cercu-nchis, fermecător.
Clipeau luminile nefaste
Și ochii-i se roteau de zor.
Dansează vesel noaptea toată,
lângă pereți în cercul lor.
Și-n zori se arătă-n fereastră
prietenul nevorbitor.
Cu ochii lui ca de felină
Privea – nestrămutat, străin
Cum după alba Colombină
Fugea zglobitul Arlechin.
Iar sub icoanele din sală,
În gloata ce se-nvârteja,
Rotindu-și ochii cu sfială,
Pierrot cel înșelat plângea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă dintr-o serată, populată de personaje ale commediei dell'arte (Arlechin, Colombina, Pierrot). Sub aparența veseliei și a dansului, se ascund trădări, dezamăgiri și o melancolie profundă, sugerând o critică a superficialității și a iluziilor.