Dragă Kitty, frica totuși e un avantaj,
Morții n-au teamă de nimic. Numai
se deplasează spre roșul tăcerii. Și cum
viteza morții-i infinită, te ajunge și la
capătul lumii sau în punctul zero. Timpul
se întinde între noi ca o față de masă.
La unii-i botez, la alții înmormântare.
Dumnezeu să ne ierte
pe
toată lumea,
vii
sau
morți.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra vieții și a morții, explorând frica ca un avantaj paradoxal. Se reflectă asupra inevitabilității morții și a modului în care timpul ne afectează pe toți, indiferent de stadiul vieții.