Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilie,
În care raza zilei se cerne tainic, lin,
Departe de orice zgomot, ferit de ochi străin,
Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie.
An după an înșiră, domnie cu domnie,
Rănit de soartă însă, de părtinire plin,
El pana-nverșunată își moaie în venin,
Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie.
Acel veac de restriște cu sângerânde zări.
Iar pe asupritorii batjocoritei țări,
Amarnic îi hulește în măiestrite rânduri.
Și-i tremură-atunci mâna de patimă, dar când
Răsare printre umbre domnița cu chip blând,
Mişcat închide cartea și cade trist pe gânduri.
Sensul versurilor
The song depicts an old chronicler, secluded and writing about the past. He bitterly condemns the oppressors of his country, but the memory of a gentle lady softens his anger, leaving him in a state of wistful sadness.