Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi,
Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit,
De elemente-mpinsă înapoi
Ca un novice-n reguli poticnit
Când a deprins franceza. La război
N-a cugetat, deși-ar fi trebuit.
Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:
Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.
Sensul versurilor
Poezia reflectă asupra înfrângerii lui Napoleon de către forțele naturii, comparându-l cu un novice. Vorbitorul ezită să blesteme soarta, alegând să aibă încredere în ea, chiar și în momentele de reflecție.