Stelele curg pe umeri halucinante
ca femeile despletite din Orient,
cu trunchiuri de fum și de planete
colonizate lent.
Stelele cresc din cartușieră;
incandescente odăi –
peste tunică, peste mitralieră
în efluvii, în clăi.
Fânețea luminii inundă
diviziile-n vestoane sfârtecate,
când Maica Domnului, cu glezna rotundă,
iese din șanțuri și intră-n cetate.
Sensul versurilor
Piesa creează o imagine suprarealistă a războiului, amestecând elemente religioase și cosmice. Maica Domnului apare într-un context militar, sugerând o transformare sau o intervenție divină într-o lume devastată.