Nu pot fi sigur că acolo unde textul se acoperă pe sine,
apare un cocoș-de-munte.
Nu pot spune dacă omul ezită între tăcere și lumină.
Nu pot fi sigur că singurătate și câmpuri de hârtie
există,
că sunetul spintecă urechea.
Însetat, cocoșul-de-munte se oprește în fața literei.
Nu pot fi sigur că încetează să existe
la cea mai mică atingere a ei.
Nu sângerăm egal și mi se pare că timpul
e o plăcere trecătoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea existenței și efemeritatea timpului prin imagini poetice. Cocoșul-de-munte însetat în fața literei simbolizează o căutare a sensului, în timp ce versurile reflectă asupra singurătății și a naturii trecătoare a plăcerii.