O elogiază pe Laura inserând numele ei în versuri.
Când eu te chem șoptit, căci Amor scrie
numele tău în inima mea pură,
ca să te laud, iute-mi ies din gură
trei sunete ce-ncep să te descrie.
Căci e real, ai har, și ai mândrie,
ce-a ta valoare dublă o făcură;
Dar, taci, că sunt și alții ce-o plăcură,
finalul strigă, ce te circumscrie.
Și laudele repede te-așază,
pe-un piedestal de vorbe îndulcite,
ce onorează firea ta frumoasă;
încât și Apollo parcă se-mbufnează
că de-ale sale ramuri înverzite
nu se vorbește cu așa emfază.
Sensul versurilor
Sonetul este o declarație de admirație profundă față de Laura, al cărei nume este subtil inserat în versuri. Poetul o laudă pentru frumusețea și harul ei, ridicând-o pe un piedestal de cuvinte dulci și onorând-o într-un mod care îl face chiar și pe Apollo să se simtă invidios.