Se-aseamănă ce e nemuritor
cu berzele venite
din soarele haihui
nu avem dreptul
să reținem
măcar un fulg,
nici umbra unui gât
deci pleacă trăiește la tine
între sânii tăi mai orbi
ca orizontul născut mort
eu în pustiul meu mă-ntorc
unde cuvintele nu pot avea petale
căci eu rămân un oarecare
asta mi-e biserica
și tu rămâi o oarecare acesta ți-e norocul
să fii ovăz ce-aleargă
sau ovăz culcat sub galopul vântului
hai să ne despărțim
pentru că totul e desăvârșit.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea inevitabilității despărțirii și a efemerității lucrurilor frumoase. Eul liric se retrage în singurătate, acceptând un destin modest, în timp ce îndeamnă cealaltă persoană să-și urmeze propriul drum. Totul este perfect așa cum este, chiar și despărțirea.