Peste deal și valea mare,
Prin tufișuri, prin zăvoi,
Peste ghimpi, peste hotare,
Prin potop și foc vioi!
Eu mai iute hoinăresc
Decât luna-n zbor ceresc;
Și slujesc Zâna Regină,
Ud cu rouă a ei grădină;
Aurii primule mari
Stau ca niște pensionari,
Ca rubine de valoare;
În pistrui e-a lor savoare;
Caut rouă, stropi perechi,
Să le pun perle-n urechi.
Sensul versurilor
Cântecul descrie activitățile unei creaturi magice care slujește Zâna Regină, având grijă de grădina ei și căutând rouă pentru a împodobi florile. Versurile evocă o lume fantastică, plină de frumusețe naturală și mister.