C-o zi de vară cum să te compar?
Tu ești cu mult mai blând și rafinat,
Că mugurii în Mai de vânt tresar,
Iar vara dă-napoi ce-a închiriat.
Ochiul din cer lucește arzător,
Dar alteori se-ascunde după nori
Și ce-i frumos e iute trecător,
Din voia sorții oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă va dura,
Splendoarea ei mereu o s-o privești,
Iar umbra nopții n-o vei îndura
Că-n versul meu nepieritor tu crești.
Cât oameni sunt și ochii lor văd clar,
Va fi și el, și-o viață-ți dă în dar.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează frumusețea eternă a persoanei iubite, comparând-o cu o zi de vară, dar depășind efemeritatea acesteia prin imortalizarea în versuri. Poezia promite că frumusețea și esența persoanei dragi vor trăi veșnic prin intermediul artei.