Ne întâlnim, iubite, -n orice clipă,
Deși te-ascunde-a morții grea aripă.
În fiecare lucru-atins de tine,
Trăiești cu frământarea grea din mine.
Prin amintirea ce te poartă viu,
Grăiesc cu tine-n clipa care scriu.
Și retrăirea asta minunată,
M-ajută să-mi duc viața-ndoliată.
Să te slăvesc prin rime în lungi șire,
Cum m-ai slăvit în lunga ta iubire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și legătura eternă cu o persoană dragă, trecută în neființă. Vorbitorul găsește consolare în amintiri și continuă să comunice cu cel pierdut prin scris, transformând durerea în omagiu și recunoștință pentru iubirea primită.