Oh, Doamne, rău m-ai urgisit,
În soarta mea m-am împietrit:
Rămân ca marmura de rece,
Să plâng, să sufăr, am uitat.
Am fost un cântec care trece,
Și sunt un cântec încetat:
Rămân ca marmura de rece,
Uscat e tot ce-a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Și a mea inimă a-nghețat.
Am fost un cântec care trece
Și sunt un cântec încetat
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deznădejde și împietrire sufletească. Naratorul se simte abandonat de divinitate și incapabil să mai simtă emoții, asemeni unei statui de marmură. Tot ce a fost frumos și plin de viață s-a uscat, lăsând în urmă doar un gol interior.