Să crezi: o tainică nădejde
Spre stihu-mi sufletul meu poartă
Și toană chiar de-i, tot trăiește
Sub un anume semn de soartă.
Că-n sure ore-autumnale,
Când mor lumini și crengi se bat,
Tot ne oprim tăcuți din cale,
Cătând la frunzele ce cad.
1842
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de speranță tainică, chiar și în momentele dificile. Natura autumnală servește ca fundal pentru reflecții asupra destinului și a efemerității vieții, invitând la contemplare și acceptare.