Andrei are laptop de gaming,
Vine afară numai în trening,
Poartă doar Adidás,
Ca să-l explorăm ne trebe-un atlas.
Dumnezeu îl privește,
Apoi îi clipește,
Se uită-n oglindă,
Are faţă de pește.
Ne trebe-un compas,
Ca să-l desenăm,
Mai faci înc-un pas,
Ca să ne-antrenăm.
Stă în parc
Și se holbează,
Life is too dark,
Îl lovește o rază.
Soarele-i zâmbește,
Andrei a fumat,
Dumnezeu-i vorbește,
István s-a spânzurat..
Apoi am aflat,
Mâncând mujdei,
Că István era..
Numai Andrei.
Sensul versurilor
Piesa explorează o confuzie identitară profundă, culminând cu un act tragic. Se dezvăluie că István și Andrei sunt aceeași persoană, sugerând o luptă internă și o evadare din realitate.