Noaptea
prin noi trece acum
ca viscolul foamei prin lupi.
Atâta am nins
unul și altul
altul prin unul
și parcă altul prin noi
că am ajuns și sufletul să ni-l ningem
în dragoste
cu fulgi imenși de tăcere.
Un suspin prelung
de vifor târziu de spulber orb
ca de departe se aude
viscolind prin noi
strecurându-se
cu o sălbăticie îngenunchiată
prin oasele albite de dragoste.
Nu te uita înapoi
din sufletul nostru nins
ochii goi ai singurătății
sclipesc
îngrozitor de aproape.
Sensul versurilor
The poem explores the themes of love, loneliness, and the passage of time, using the imagery of winter and snow to depict a sense of emotional coldness and isolation. It speaks of a love that has become intertwined with silence and the haunting presence of loneliness.