În mici bătălii
(ploi de scurtă durată)
Viața mi-o risipii
toată.
Sleit, vlăguit
(am și inimă-n piept?)
obștescul sfârșit
în sfârșit mi-l aștept.
De iască poemul. Sentimental.
O fac pe boemul
în pat de spital.
Gândacii, ca dracii,
stăpâni peste tot:
hârtia, posmagii,
poemele-mi rod.
Vo-ca-le-le miere
le par, aoleu.
Sărmanii, vor piere
când nu voi fi eu!
Sensul versurilor
O reflecție melancolică asupra vieții risipite și a apropierii sfârșitului. Poetul, aflat pe patul de spital, își vede opera mistuită, anticipând propria dispariție.